Luand masa in ashram-ul lui Swami Ram Kripalu

A venit in sfarsit momentul sa iti povestesc experienta minunata de care am avut parte in momentul sederii mele la ashram-ul Bharat Milap, alaturi de Swami Kripalu.

Cine este Swami Kripalu?

Un intelept, un om iluminat bland si indragostit de oameni, care are intodeauna usa deschisa pentru persoanele care doresc sa isi largeasca universul, sa afle mai multe despre credinta, Dumnezeu, iubire de sine si pentru semeni, oameni framantati de suferinte dar si pentru persoane care vor sa traiasca si mai frumos decat o fac deja. Viata este o experienta continua, frumos curgatoare si alegerile ne influenteaza evolutia pe pamant, eu personal am avut parte de invataturi frumoase, genuine, care m-au apropiat si mai mult de Dumnezeu si de mine.
Pentru ca imi doresc ca tu sa intelegi exact aceasta experienta minunata, iti voi explica in primul rand ce este un Swami.

Swami Ram Kripalu

Uneori prescurtat „SW.” este un ascet sau yoghin care a fost initiat în ordinul monahal religios fondat de unii învatatori religiosi. Utilizarea acestui cuvânt nu este doar pentru un yoghin, dar, de asemenea este utilizat pentru un guru religios, cu sau fara discipoli. La hindusi- svami inseamna maestru, lord, print si este folosit de hindusi ca un termen de adresare respectuoasa, svamin in sanscrita are sensul de asemenea de idol sau templu al unui zeu.

Am avut privilegiul de a poposi 10 zile minunate in acest loc sacru, incarcat cu energie pozitiva, cu frumusete, liniste si inconjurata de oameni deosebiti.

Cum l-am cunoscut pe Baba? *Baba este un mod respectuos de a se adresa unui maestru, un fel de Tata spiritual.

Intr-una din zilele cand colindam bazarul Rishikesh-ului (oras din India) obosita si usor plictisita, Lucian ne anunta, Lucian este ghidul din India, dar si prieten minunat, ca urmeaza sa mergem la un Swami sa stam de vorba cu el. Am intrebat daca vom primi binecuvantare? Ne-a fost raspuns ca invataturile nu se acumuleaza in jumatate de ora de stat de vorba, dar ca Swami Karipalu este foarte deschis cu oamenii si ca cine doreste poate merge sa stea in ashram alaturi de el o perioada. Am zis ok… pe drum ne-am oprit sa luam fructe si flori ca ofranda, pentru ca urma sa luam parte si la o traditionala rugaciune.
Ajunsi acolo, am fost poftiti sus in Prayer Hall: o incapere generoasa, cu multe tablouri, statuete ale diferitelor zeitati si diferite alte obiecte. Stiam ca are parul lung, undeva la 3-4 m, la momentul respectiv nu intelegeam prea bine conceptul de swami, ashram si asa mai departe, dar puteam simti general energia buna a unui loc sau a unei persoane sau dimpotriva.

In ashram la Swami Ram Kripalu

Am urcat sus dupa cateva minute, ne-am asezat toti in jurul lui ca niste copii si Lucian ne-a spus ca ii putem adresa intrebari, orice intrebare dorim. Deja asteptam nerabdatoare sa intreb, zilele respective lucram pentru deschiderea chakrei inimii, l-am intrebat ca un copil ‘Baba cum face o persoana sa isi deschida inima?’ a zambit, apoi mi-a spus ca o sa imi cante o rugaciune.
Acela a fost momentul cand m-a cucerit, am simtit ca trebuie sa vin sa stau langa acest om, simteam bucurie, o stare de bine si inaltare greu de explicat in cuvinte, m-am emotionat foarte tare. La un moment dat s-a oprit si m-a intrebat: ‘Iti asculti inima?’ mi-am dat seama si am raspuns ‘Nu!’; mi-a zis ‘Invata sa o asculti!’. La final mi-a aratat un acvariu si mi-a zis ‘Trebuie sa fi vesela si plina de viata ca pestii aceia.’
Acea rugaciune minunata se numea ‘Listen listen to my heart song’ si a fost fredonata mult de cei din grup si ne-am adus aminte cu drag de ea.
Dupa ce s-a terminat rugaciunea i-am zis lui Lucian: ‘Eu vreau sa vin la Baba, sa stau cu el, imi doresc din suflet!’, am spus ca nu stiu cat voi rezista, dar simteam din toti porii ca trebuie sa fac asta.

A venit si ziua cand am mers la ashram: timida nestiind la ce trebuie sa ma astept, am pasit in frumoasa locatie. Baba m-a condus la etajul 2 si mi-a aratat camera unde urma sa stau, eram singura pe intregul etaj si singurul vizitator al ashram-ului; din camera se vedea si auzea Gange-ul, iar teresa de la capatul scarilor avea vederea direct spre frumosul rau.
Camera era extrem de curata, foarte spatioasa si luminoasa, mi-a explicat cateva obisnuite ale locului, apoi mi-a zis ca ma asteapta la masa la 12.30, am rugat sa imi de-a un ceas, pentru ca am optat sa nu am telefonul cu mine 3,4 zile, sa ma pot bucura de acel loc rupt din poveste.

Am intrat in camera de zi, este locul unde baba sta in timpul zilei, se ia si masa in acelasi loc, fiind un loc spatios cu multe tablouri, poze, un fel de icoane, amintiri si diferite obiecte deosebite. Mi-a spus sa ma spal pe maini inainte de masa, la 12.30 mancarea avea sa vina, o pregateste si aduce Ma, un personaj fascinant.
Mata Sadi, este o doamna minunata care are grija de Baba, este mana lui dreapta, fiind si persoana lui de incredere. Ma inseamna mama si asa numeste Babaji femeile, avand un deosebit respect si apreciere pentru toate femeile, Ma fiind prescurtarea de la Divine Mother.

Ma

Hrana a sosit in recipiente din inox (sunt foarte igienice), am facut o rugaciune scurta de multumire inainte, baba in sanscrita, eu am spus ‘Tatal nostru’. Hrana nu era multa, dar in schimb este foarte satioasa, gatita foarte bine, cu multa dragoste si atentie. Farfuria era compusa din dal (supa de linte), legume gatite cu sos lejer, legume crude, chapatti (lipie din faina integrala) si ghimbir murat, componenta foarte buna (defect profesional sa fac analiza:)): si regasim proteine, carbohidrati complecsi si simpli (legumele), nelipsind de asemeni nici fibrele, ghimbirul are rolul de a ajuta digestia si arde grasimile.

Hrana satvica

In timp ce mancam Baba mi-a spus, ca in esenta omul are nevoie de foarte putin ca sa traiasca, ca nevoile unei persoane sunt in realitate minime si ca oamenii isi complica existenta. Obisnuita sa imi de-a invataturi si in timpul mesei, ceea ce imi placea foarte mult, vorbesc destul de mult in general, dar am invatat sa ascult mai mult in ultimii ani si ascult cu placere si ma bucur de ceea ce spun oamenii.
Pe parcurs am aflat ca exista si anumite reguli la masa, asta de la discipolii lui, si anume: daca ceva din farfurie nu se consuma, fie ca este prea mult sau nu place, este necesar sa se returneze de la inceput, fara sa se atinga hrana respectiva, aspect cu care sunt deacord mai ales dupa ce am vazut cata saracie exista in India.
Dupa masa m-a rugat sa imi duc farfuria afara unde exista un robinet, unde urma ca cineva sa le spele, masa se incheia cu spalatul pe maini si la gura si apoi urmau din nou invataturi. Stateam asezata jos si priveam afara, se vedeau copacii frumosi infloriti si de fiecare data vedeam cate o veverita dar bucuria sufletului meu: raul Gange, se auzeam oameni veseli de afara. Baba era vizitat de catre diferiti calugari sau oameni obisnuiti, localnici sau nu; dar ceea ce mi-a atras atentia era faptul ca il sunau multe persoane, din America sau alte diferite tari, diferiti discipoli pe care ii intreaba ‘de sanatate’ si le da cu multa blandete binecuvantarea.
Obisnuia sa imi spuna povesti pline de talc, un fel de pilde; de multe ori imi trecea ceva prin minte sau imi puneam diferite intrebari (in gand) si in urmatoarea secunda avea sa imi raspunda sau sa imi povestesca ceva care raspundea gandului sau curiozitatii mele… absolut fascinant 🙂
Printre bucatele pe care le-am mancat acolo se regasea de exemplu dimineata kitchiri si fructe proaspete sau dalhia (preferatul meu) pe care am invatat sa il si gatesc, este un fel de porrigde neindulcit din grau integral spart si cu legume.
Kitchiri este o mancare auyurvedica, care ajuta digestia si contine: orez basmati, linte, diferite legume, seminte de chimion si coriandru. De kitchiri si alte cateva alimente indiene te vei putea bucura cand in cadrul unui atelier de gatit foarte curand, care va fi organizat alaturi de colega si buna mea prietena Delia Popa.

Swami Ram Kripalu

Am mancat acolo cateva alimente pe care nu le consumasem niciodata; Baba ma intreba, cu zambetul pe buze daca le cunosc, avea o poveste frumoasa pentru orice, am putut incerca acolo pentru prima data lotusul si am aflat ca se consuma toate componentele acestei plante: radacina, tulpina si seminte. Erau absolut delicioase toate partile: radacina si tulpina se gatesc cu sos, iar semintele se consuma expandate. Au devenit preferate mele si Swami avea grija sa le am la gustari alaturi de ceai.
Probabil te intrebi despre condimente, fiind binestiut faptul ca in India se consuma hrana foarte picanta, foarte picanta si exagerat de picanta (datorita infectiile si bolilor existente in aceasta tara extrem de numeroasa ca populatie), in ashram nu se consuma hrana picanta ci hrana cat mai pura- hrana sattva (sattwa).
Hrana satwica este hrana unde condimentele iuti si foarte puternice nu isi au locul, este tipul de hrana cat mai alcalina si ‘asezata’, nu se consuma ceapa si usturoi, care sunt alimentele care provoaca furtuna mintii si nici ardei usturat, alimente care nu sunt compatibile cu o minte linistita si nu sunt benefice pentru meditatie si yoga.
Dieta sattw-ica*** este menita sa includa consumul de obicei al alimentelor „pure, esentiale, naturale, vitale, cu continut de energie curata, constienta, adevarata care atrag dupa sine cinste si intelepciune” si originea i se trage din stiinta auyrvedica. Ceapa si usturoiul sunt recomandate, in ayurveda, sa fie folosite ca si medicamente dar nu ca si alimente. Baba spunea tot timpul: ‘Spune-mi ce tip de hrana consumi si cu cine te asociezi si iti voi spune cine esti’, afirmatie plina de adevar si semnificatie. Cam atat momentan despre masa cu Swami.

Imi este destul de greu sa povestesc aceasta experienta, pentru ca simt ca tot ce pot exprima in cuvinte este departe de trairile minunate pe care le-am experimentat, oare cum explici in cuvinte sentimentul de plenitudine, inaltare si iubire pentru Divin?
Inchei momentan aceasta istorisire care vine direct din suflet, prin cuvinte simple si bucuria unui simplu muritor, dar promit sa revin curand si sa iti povestesc despre omul care mi-a atins sufletul.

In incheiere iti reamintesc sa te iubesti, sa il simti pe Dumnezeu alaturi si in tot ce te inconjoara, sa vezi Divinul in toate actiunile tale.
Namaste!